Silviu Predoiu: „Nicușor Dan a plecat la New York cu un Guvern în buzunar. Olimpic la matematică, a greșit la socoteală”

• Silviu Predoiu: „Investitorul nu rămâne în sala discursurilor. Se documentează, caută confirmări”
• Silviu Predoiu: „Gazele din Marea Neagră există și sunt o șansă. Dar nu votează în Parlament și nu repară instituțiile”
• Silviu Predoiu: „Un investitor serios poate accepta riscul. Mult mai greu acceptă să fie tratat ca spectator la un număr de iluzionism”

Silviu Predoiu, general (r) SIE și președinte PLAN, critică diferența dintre mesajul transmis de președintele Nicușor Dan despre România în fața investitorilor și problemele semnalate în rapoartele internaționale privind climatul investițional. Într-o postare amplă, Predoiu leagă discursul economic al șefului statului de situația politică internă și de eșecul învestirii guvernului propus.

Declarația integrală a lui Silviu Predoiu, general (r) SIE și președinte PLAN:

„De la tribuna ONU, președintele Nicușor Dan a prezentat recent România drept «una dintre cele mai dinamice destinații din Europa pentru investiții și dezvoltare». A vorbit despre specialiștii noștri, despre poziția strategică și despre gazele din Marea Neagră. Este firesc ca un președinte să își promoveze țara, mai ales că România are cu adevărat aceste atuuri.

Dar avem și o problemă: investitorul nu rămâne în sala discursurilor. Se documentează, caută confirmări. Iar în raportul Departamentului de Stat privind climatul investițional din România, ediția 2026, apărut la scurt timp după discursul prezidențial, găsesc referiri ample, susținute de cifre, despre creșterea economică sub 1% în 2024 și 2025, corupția persistentă și legislația impredictibilă. Află că, în conformitate cu sondajul Flash Eurobarometru 557, pe care îl citează raportul, 91% dintre oamenii de afaceri români reclamă schimbările legislative rapide, 84% complexitatea procedurilor administrative, 72% corupția existentă.

Pentru investitorul american, dar nu numai, raportul Departamentului de Stat este fișa de risc a țării: cu cât vede mai multă impredictibilitate, cu atât cere o dobândă mai mare. Iar această dobândă o plătim noi toți, în prețul fiecărui proiect care nu se mai face sau se face, dar mai scump.

Și, ca avertismentele să nu rămână doar pe hârtie, politica românească oferă încă o demonstrație practică de seriozitate și competență, iar astfel confuzia dintre vorbele președintelui și aprecierile raportului își atinge potențialul real.

Înaintea plecării la New York, președintele l-a desemnat ca premier pe Siegfried Mureșan. Scos din jobenul politic al lui Bolojan, candidatul avea o misiune reală mai grea decât formarea guvernului: cea de a da unei crize nerezolvate aparența unei soluții. Aceasta este lectura politică corectă a nominalizării.

Aritmetica parlamentară nu s-a lăsat însă impresionată de protocol. Șeful statului a plecat la New York cu un guvern în buzunar. A revenit acasă cu 182 de voturi din 233 necesare. PSD anunțase refuzul înainte de discurs, așa că ori președintele nostru, olimpic la matematică, a greșit la socoteală, ori a avut rezultatul corect, dar a tăcut și a plecat oricum.

Jobenul lui Bolojan s-a dovedit a nu fi, în cele din urmă, decât tichia sa de mărgăritar împrumutată de președintele Dan pentru o scurtă călătorie.

Acesta este riscul festivismului: după ce realitatea infirmă asigurările, investitorul va reciti avertismentele cu mai multă atenție decât a ascultat promisiunile. Gazele din Marea Neagră există și sunt o șansă. Dar nu votează în Parlament și nu repară instituțiile.

Președintele nu trebuie să ducă la ONU lista neputințelor noastre, dar nici să prezinte drept soluție un artificiu politic pe care primul vot serios îl demontează. Un investitor serios poate accepta riscul. Mult mai greu acceptă să fie tratat ca spectator la un număr de iluzionism.

O țară nu își pierde credibilitatea când își recunoaște problemele. O pierde când cei cărora li se adresează le descoperă singuri, după ce au ascultat numai motive de aplauze.”

Source